Home Tags Posts tagged with "Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”"

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”

0 0

Peste cinci sute de arădeni s-au reunit în această dimineață în campusul Universității de Vest „Vasile Goldiș”, din Arad, să aducă un ultim omagiu rectorului fondator al Universității, prof. univ. dr. Aurel Ardelean. Temperatura scăzută și cerul plumburiu, care amenința să prăvale stropi reci peste mulțimea îndoliată, nu au intimidat arădenii veniți să îl însoțească pe profesorul Ardelean pe ultimul drum. În cele trei ore cât a durat ceremonia nu a plouat, nu a nins, dar un val de aer rece s-a lăsat peste curtea interioară a campusului de pe strada Pădurii, spintecat de flama timidă a sutelor de lumânări…

Asistența îndoliată, în curtea Campusului Universității de Vest „Vasile Goldiș”

Inițial, ne-am întrebat dacă nu ar fi fost mai potrivit ca slujba să se oficiat în noua Catedrală a orașului sau chiar în Palatul Administrativ. Am înțeles însă că această Universitate, care a fost viața profesorului Ardelean, trebuia să fie și ultimul său popas. Nu se putea face o alegere mai adecvată, care reprezintă în același timp și omagiul Universității față de fondatorul ei, dar și, din partea ctitorului, un adio emoționant de la ctitorie.

Ultimul omagiu al conducerii administrative a Aradului
Emoție…
Profesori, consilieri locali, directori de instituții, funcționari publici, în mulțimea îndoliată

În slujba oficiată de Înalt Preasfinția Sa Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, s-a insistat corect pe faptul că prin trecerea la cele veșnice a profesorului Ardelean, nu înseamnă că munca sa, aspirațiile sale s-au stins. Ele trăiesc și continuă în zecile de mii de arădeni absolvenți ai acestei universități, în profesorii și personalul școlii superioare, în proiectele începute de prof. Ardelean și cei care, de-a lungul a 28 de ani, s-au dezvoltat sub protectoratul său.

Ministrul secretar de stat Petre Andea, prezentând condoleanțele Ministerului Educației și Cercetării
Onorul Armatei Române

Academicianul Gheorghe Benga, reprezentantul Academiei Române a anunțat, cu ocazia funeraliilor, că în ședința din luna noiembrie a Academiei s-a pus în discuție conferirea titlului de membru de onoare al Academiei Române profesorului Aurel Ardelean, dar ședința a fost amânată pentru luna ianuarie, datorită volumului mare de lucru de la finalul anului. Asta înseamnă că fostului rector i se va conferi această demnitate post-mortem!

Cortegiul funerar s-a format la intrarea în Cimitirul Pomenirea

Au transmis mesaje de condoleanțe Academia de Științe Medicale, a cărei membru a fost Aurel Ardelean, ministerul Educației și Cercetării, prin academicianul Petru Andea, ministru secretar de stat, primarul Aradului, Gheorghe Falcă, primarul orașului Chișineu Criș, Gheorghe Burdan, președintele Senatului Universității de Vest „Vasile Goldiș”, Sorin Bașchir.

Pe ultimul drum…

În public am remarcat toate oficialitățile importante ale Aradului, printre care președintele Consiliului Județean, Iustin Cionca, prefectul Florentina Horgea, directorul Spitalului Județean, Carmen Lucuța, directorul Casei Județene de Asigurări de Sănătate, Gheorghe Domșa, medici, avocați, procurori, judecători, dascăli, cei doi viceprimari ai municipiului Arad, oameni de afaceri, funcționari din administrația municipală și județeană, consilieri municipali și județeni, parlamentari, studenți, arădeni recunoscători.

Aradul și-a adus omagiul fondatorului Universității de Vest „Vasile Goldiș”

Aurel Ardelean a fost condus pe ultimul drum cu onoruri militare. Patruzeci de militari din Cetatea Aradului au însoțit sicriul, iar la cavoul familiei, de la Cimitirul Pomenirea, s-au tras trei salbe de focuri de armă, ceea ce a amplificat emoția momentului.

Salvă de focuri de armă, în onoarea celui trecut în neființă

Ceremonia funebră a fost urmată de o masă de pomenire oferită de familie la Hotelul Continental tuturor celor care s-au simțit aproape de ilustrul defunct al Aradului.

Fie-i țărâna ușoară!

Autor: Andrei ANDO

Foto: Nelu SCRIPCIUC

0 0

Aradul se prăbușește trist, în această seară, între gândurile sale. Genunchii i s-au înmuiat, forța i-a slăbit, în broboane mari, rotunde, i se prelinge emoția pe obraji. Cum să fie, altfel, astăzi, când Aurel Ardelean, fiul care l-a iubit și pe care l-a iubit, deopotrivă, a pus geană peste geană, pentru totdeauna, ostenit de drumul lung și greu pe care l-au parcurs împreună?
Aurel Ardelean a creat din nimic o universitate arădeană și dacă ar fi fost numai atât, numele său ar fi fost pomenit. Dar a făcut mai mult! A așezat pe frontispiciul școlii numele lui Vasile Goldiș, și l-a salvat de la uitarea nedemnă pe marele nostru bărbat de stat! Când a greșit, și-a corectat greșeala cu ambiție, neîmplinirile cu realizări. S-a străduit. A luptat, până la ultimul suspin, ca Aradul să prospere, să crească, să se dezvolte, să fie un reper. Pe drumul acesta dificil s-a regăsit mereu și a continuat să avanseze. A muncit pentru un oraș deschis, cosmopolit, un cămin primitor pentru cei care îl descoperă. A fost susținătorul pasionaților de Arad, al istoricilor înverșunați să valideze orașul nostru de pe Mureș drept Capitala Politică a celui mai important episod al României moderne, Marea Unire. A redat unor locuri istorice strălucirea veche și a salvat altele pentru posteritate. A luptat, cum spunea poetul, cu dragoste și dor de viață. Cu dragoste și dor de Arad! 
Nu în ultimul rând, a fost blând și înțelegător de oameni. La ceasurile mici ale dimineții avea o vorbă bună și o rezolvare pentru toți cei care îi vizitau biroul atunci când în case, alții, cu somn adânc sub pleoape, încă mai visau frumos. A fost prompt și parolist, ca un gentilom de modă veche, rămas printre noi din vremuri mai bune să împărtășească inspirație și perseverență.
E greu de crezut că Aurel Ardelean nu mai este! S-a stins la câteva zile după sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, pentru care și-a dedicat o bună parte din energie și sănătate. A plecat ca unul care și-a făcut datoria, împlinit, senin. Nu și liniștit, pentru că liniștea nu era starea sa de spirit… Un resort interior îl împingea mereu înainte pe Aurel Ardelean, determinat ca Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, această Universitate pe care a fondat-o, să țină pasul cu energia sa de perpetuum mobile. 
Aradul se prăbușește trist, în această seară, între gândurile sale… Dar așteaptă, cu speranță, ca alții să preia de-acum ștafeta și să se străduiască, așa cum a stăruit Aurel Ardelean, ca orașul acesta frumos să fie un loc unde se vine cu plăcere, nu unul de unde se pleacă…

P. S.: Condoleanțe familiei îndoliate, Universității de Vest „Vasile Goldiș” și tuturor celor care l-au avut pe Aurel Ardelean aproape! 

AUTOR: Andrei ANDO

0 27

De mai bine de un deceniu vorbim în presa locală din Arad şi sporadic în presa Centrală despre un MONUMENT AL MARII UNIRI CARE SĂ FIE RIDICAT ÎN ARAD – în oraşul care a avut un rol covârşitor în organizarea Marii Adunări de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. În acest sens, din iniţiativa prof. univ. dr. Aurel Ardelean, preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, s-a creat Asociaţia pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri în Arad, care a organizat o suită de acţiuni deosebit de importnate în această direcţie, printre care şi un Concurs Naţional de Machete pentru Monumentul Unirii. Am avut şansa să mă aflu, în calitate de membru fondator al Asociaţiei amintite, aproape tot timpul în preajma preşedintelui juriului Concursului Naţional de la Arad, a criticului şi istoricului de artă OCTAVIAN BARBOSA. Nu doresc să mă mai refer la acel concurs, boicotat puternic de forţe ostile iniţiativei arădene, nu este acum momentul potrivit, însă cred că este foarte actual să reamintesc câteva idei ale preşedintelui juriului Concursului de la Arad, pe care le-am notat într-un inedit interviu.

În primul rând să încep cu LOCAŢIA. Am parcurs atunci împreună cu distinsul critic şi istoric de artă Octavian Barbosa de mai multe ori artera principală a municipiului Arad, de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” şi până la Noua Catedrală Ortodoxă, un bulevard deosebit de frumos, aprecita ca un adevărat centru de Capitală de provincie transilvană, prin lungine şi penetraţie stradală, dar şi printr-o suită de clădiri monumentale, la care se adaugă impresionanta „pădure verde” de copaci care ozonează o arteră super-circulată, pe ambele sensuri, iar la mijloc se află două linii de tramvai. Mă voi referi doar la cele „două linii de tramvai”, care, în opinia istoricului şi criticului de artă Octavian Barbosa, din punct de vedere urbansitic, împiedică, în condiţiile de astăzi, ridicarea unui Monument de o importanţă capitală pentru Arad, pentru Transilvania şi pentru întreaga Românie. Aşadar, lăsând la o parte orgoliile diferitelor grupuri de intelectuali, plus interesele unor partide politice şi ale administraţiei locale, preşedintele Concursului Naţional cu tema „Monumentul Marii Uniri de la 1918” la Arad, a fost de acord că într-o Românie Membră a Uniunii Europene, nu se mai poate gândi un Monument Epic (unul dintre motivele nereuşitei concursului), ci un Monument Simbol al Marii Uniri atât pe plan naţional, cât şi pe plan european, lucru care astăzi, în pragul Centenarului Marii Uniri  s-a şi împlinit. Monumentul realizat de sculptorul Florin Codre răspunde perfect unei asemenea lucrări de artă monumentală, care poate fi comparat, în plan simbolistic, cu celebra „Coloană fără sfârşit” a lui Constantin Brâncuşi. Este important de amintit acest lucru întrucât „Coloana fără sfârşit” (1937) – dedicată recunoştinţei eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial pentru Marea Unire de la 1918 – înseamnă însăşi recunoştinţa „fără sfârşit” a marelui sculptor român pentru Eroii Neamului. „Coloana fără sfârşit” este culmea idealului său artistic, în termeni de optimism,  de progres, de integrare a epocii tehnicii în eternitatea şi modernitatea condiţiei umane. Iar în cazul oraşului nostru, care a pregătit Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, LOCAŢIA nu poate fi decât CEL MAI IMPORTANT ŞI TITRAT PARC AL Aradului, PARCUL „EMINESCU” dinte Palatul Cultural şi Palatul Justiţiei, în spatele Palatului Administrativ şi faleza de pe malul Mureşului, în locul în care se află în prezent „CRUCEA MARTIRILOR”, care trebuie mutată urgent, cu o minimă cheltuială financiară, la locul ei adevărat, în spaţiul „triunghiular” de la Podgoria, de unde a fost ridicată de către comunişti împreună cu Monumentul „Sfânta Treime” din faţa Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, însă care a fost pus la loc, spre cinstea administraţiei care a făcut acest demers.

Aş putea să invoc multiple argumente pentru LOCAŢIA „PARCUL EMINESCU”,  care este o locaţie ce i-ar fi convenit, cu certitudine, sunt sigur de acest lucru, şi ideologului Marii Uniri, Vasile Goldiş, care dorea un Monument al Marii Uniri în centrul Aradului, aproape de malul Mueşului. Iar „Prcul Eminescu” se află în inima Aradului, aproape de malul Mureşlui, într-o zonă superbă, aproape de Colegiile Naţionale Economic, „Elena Ghiba Birta”, „Moise Nicoară”, Pedagogic „Dimitrie Ţichindeal” şi cel Industrial, colegii ce găzduiesc permanent, în fiecare generaţie de liceeni, între 8 – 10.000 de tineri care pot să se împlinească în apropierea „Monumentului Marii Uniri de la 1918”, în jurul căruia, cu bunăvoinţă, cu patriotism, cu dragoste pentru Arad se pot organiza cele mai formidabile manifestări cultural-artitice pentru tineret, iar un Monument de o asemenea importanţă trebuie să fie un loc de admiraţie şi educaţie pentru toţi tinerii Aradului, pentru viitoarele generaţii ale Aradului ce vor veni şi nu numai pentru cei care curând vor trece în lumea umbrelor veşnice.

Aşadar, stimaţi paralementari ai Aradului, stimaţi consilieri locali şi judeţeni, stimaţi intelectuali şi politicieni, domnule Primar, doamnă Prefect, domnule Preşedinte de Consiliu Judeţean vă stimez şi vă rog să IUBIŢI ARADU şi pe toţi arădenii pe care-i reprezenaţi în momentul de faţă; IUBIŢI  – TRECUTUL, PREZENTUL ŞI VIITORUL ARADULUI  şi votaţi, cu dragoste pentru Arad, în ultimul ceas în care se mai poate lua o hotărâre înţeleaptă. Votaţi în mod în mod corect, competent, civic şi moral, ca  LOCAŢIA MONUMENTULUI MARII UNIRI DE LA 1918 SĂ FIE ÎN CEL MAI ELEGANT ŞI TITRAT PARC AL ARADULUI, ÎN PARCUL „EMINESCU”. Nu aţâţaţi români împotriva altor români, nu aţâţaţi arădeni împotriva altor arădeni, nu declanşaţi „un război” fratricid  prin alegerea unei locaţii nepotrivite. Alegând ca locaţie Patrcul „Eminescu” toţi arădenii, fie ei tineri sau bătrâni, români sau de orice altă etnie, nu vor putea  decât să vă aplaude şi să fie fericiţi, în ciuda răutăţilor şi ostilităţilor de care am avut parte de-a lungul timpului şi vremurilor. Monumedntul Marii Uniri să fie şi un simbol de Unire în inima Aradului pentru Ţară şi arădeni!

Vă mulţumesc!

Emil ŞIMĂNDAN
Publicist şi scriitor

STAY CONNECTED

%d blogeri au apreciat: