Home Tags Posts tagged with "renovare cladiri arad"

renovare cladiri arad

0 0

Cele 31 de palate din Piața Avram Iancu, la care se adaugă clădirea teatrului, ar putea fi principalul obiectiv turistic al Aradului. Dar nu este. Și - deși suntem mai mereu tentați să dăm vina pe administrație - Piața Avram Iancu nu este o atracție din cauza proprietarilor de clădiri care și-au lăsat palatele în paragină, cu fațadele care stau să se prăbușească și care, în loc să înfrumusețeze orașul, îl sluțesc! (AUTOR: ANDREI ANDO)

Ne-am obișnuit să spunem că administrația locală este vinovată pentru aspectul clădirilor istorice din Arad. Dă bine să te înrolezi în corul celor care înjură administrația, indiferent de motive. Piața Avram Iancu este însă dovada că nu numai la nivelul Primăriei există disfuncționalități, așa cum susțin cei tentați să vadă doar paiul din ochiul altora. Un spațiu minunat al Aradului, care ar putea fi un simbol al orașului, este neglijat și chiar sluțit de proprietarii palatelor și a caselor de raport extraordinare construite cu mai bine de un secol în urmă, în stiluri arhitecturale diverse și spectaculoase.

Un geam termopan așa cum nu ar trebui să fie printre ornamentele superbe ale unui palat

În Piața Avram Iancu există o singură clădire publică, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”. Se prezintă într-o stare bună, dacă ar fi să îi evaluăm fațada. Mai mult, intră în perioada următoare în reparații capitale, finanțate din fonduri europene. În rest, poți număra pe degete clădirile renovate din piață. Majoritatea lor sunt neglijate, cu tencuiala căzută, cu ornamentele în pericol de prăbușire. Fie că vorbim de una dintre primele farmacii arădene, fie că discutăm de clădirea unde a fost sediul primăriei în secolul XVIII, ori de Palatul Bohus (unde a funcționat primul elevator din oraș), imobilele reflectă trist nepăsarea proprietarilor.

Oricât ar părea de incredibil, pe sub acoperișul acela prăbușit trăiesc oameni, la kilometrul zero al Aradului!

Unii dintre acești proprietari sunt cetățeni străini care au cumpărat apartamente în palate cu mai bine de două decenii în urmă, în speranța unei investiții imobiliare. Nu le-au mai vândut, așteptând să le crească prețul. Dar nici nu au investit în aspectul proprietății lor, decât cel mult pe interior! Alte apartamente sunt cumpărate cu legea care a permis foștilor chiriași din perioada comunistă să preia, cu bani mărunți, locuințele care înainte de revoluție le-au fost repartizate de partid. Sunt oameni în vârstă, care nu au posibilitatea unei investiții consistente.

Ornamente superbe pe o fațadă care stă să cadă

O altă categorie o reprezintă proprietarii care au revendicat palate sau case de raport și le-au obținut în instanță. Le-au obținut și le-au lăsat să moară urât, abandonate. De unde sperau că vor face o mare afacere, au făcut în primul rând un mare defavor Aradului, prin afectarea imaginii spațiului public din cauza clădirii lor lăsate în plata Domnului. Exemplul cel mai trist este al Casei Hirschl, pentru care inițial proprietarii pretindeau milioane de euro de la un eventual cumpărător, iar de curând, fiindcă nimeni nu a vrut să o cumpere, au afișat un banner pe fațada clădirii promițând că o închiriază cu O (zero) lei celui care va fi dispus să plătească taxele și, probabil, renovarea casei care găzduiește cel mai vechi teatru din România.

Teatrul vechi este proprietate privată, dar arată de parcă ar fi al nimănui

În mod evident trebuie să existe o răspundere a proprietarilor față de clădirile lor. Este profund incorect să pretindă ca ele să fie renovate pe bani publici, deci și din contribuțiile celor care locuiesc la blocuri sau în casele din cartiere. De ce este incorect? Pentru că proprietarii clădirilor neglijate din centrul Aradului sunt necăjiți doar când este vorba să investească în fațade. Când e să ceară bani pe chirie sau să își vândă apartamentele, știu foarte bine să pună preț pe ele, și încă dintre cele mai piperate, fiindcă, așa cum îți explică, privilegiul de a locui în „buricul târgului” se plătește. Scump! Ei bine, același raționament trebuie să funcționeze și în cazul lor.

O clădire care ar umple de rușine pe oricine care face comparații între proprietarii arădeni și cei din occident

Primăria Arad a anunțat că de anul acesta supraimpozitează cu 500% proprietarii de clădiri neîngrijite. Până acum aceștia nu plăteau impozit deloc, pentru că statul le-a permis ca banii de impozit să îi folosească pentru repararea clădirii. Ceea ce, însă, s-a întâmplat doar în cazuri extrem de rare. Așa că șocul plății este mare. În unele cazuri, sunt proprietari de clădiri din Arad care vor plăti impozit de mii, ba chiar zeci de mii de euro (incluzând și penalizarea de 500%). Așa se explică faptul că în oraș au început să apară schele. Primăria le oferă facilități fiscale celor care își renovează fațadele. Din păcate, în Piața Avram încă nu este cazul. Bijuteria prăfuită a Aradului continuă să nu strălucească așa cum ar fi necesar…

Cât credeți că valorează acest apartament? Mult mai mult decât vă imaginați…

Istoria Pieței Avram Iancu

Piața Avram Iancu este un loc important pentru Arad.

În anul 1802, împăratul austriac însoțit de fiica sa era întâmpinat aici de mulțimea arădenilor. Cu doar puțin timp mai târziu, fiica respectivă devenea soția lui Napoleon Bonaparte.

În actuala Piață Avram Iancu a avut loc anunțarea obținerii de către Arad a titlului de Oraș Liber Regesc, în anul 1834. 15 ani mai târziu, în primăvara lui 1849, armatele revoluționare maghiare și armatele imperiale habsburgice se ciocneau aici în cele mai sângeroase lupte de stradă din istoria orașului, soldate cu 400 de morți.

Piața Avram Iancu a fost centrul administrativ al Aradului, și datorită faptului că aici funcționa clădirea primăriei (lângă blocul care acum este pe colț cu strada Mețianu).

În anul 1890 aici a fost inaugurată Statuia Libertății, demolată în anul 1925.

Piața a funcționat efectiv ca piață de produse agricole și animale, în secolele XVIII, XIX și la începutul secolului XX. Aici își vindeau marfa comercianții șvabi din Aradul Nou, considerat „grădina cu legume” a Aradului. Era locul adunărilor publice cele mai importante și în perioada Primului Război Mondial, pe scena montată în spatele Teatrului Clasic Ioan Slavici urcând cele mai importante figuri politice ale urbei.

Galerie foto

STAY CONNECTED

%d blogeri au apreciat: