Home Tags Posts tagged with "arad 1918"

arad 1918

0 0

Al cincilea an de război. Departe de linia frontului, Aradul trăiește, în general, auster, marcat de privațiunile impuse de strategii politici de la Viena și Budapesta, plătindu-și contribuția pentru susținerea trupelor combatante, așteptând cu sufletul la gură vești despre cei ajunși departe de casă să apere cu arma interesele Puterilor Axei.

Ziarul Aradi Közlöny publică în prima ediție a anului 1918 nota intitulată „1918”, o recapitulare dulce-amăruie a perioadei precedente, încheiată cu o speranță legată de anul care tocmai a început, în ton cu dorința generală de a pune punct războiului sângeros.

„1918.

Sub razele arzătoare ale soarelui, cu cântec vesel au plecat eroii la război, în anul 1914. Măcelul s-a prelungit și în anul 1915. În al doilea an al torentului de sânge industria de război a creat plachete, sculpturi; soldat rezemat pe pușcă privea înspre orizontul incert, iar mama cu copilul în brațe simboliza femeia maghiară deposedată de tot ce a avut. Sub imaginea  simbolică sunt inscripționați doi ani: 1914-1915. Am crezut, atunci, că aceste două numere vor epuiza războiul mondial, am crezut că aceste plachete le vom păstra timp de decenii, ca amintire de război. Dar urgia a făcut ravagii și în anul 1916. Au apărut noi opere de artă, sub personaje industria de război a trecut însă deja trei numere: 1914-1915-1916. Războiul mondial însă nu s-a aliniat plachetelor, ci s-a întins și în anul următor. Așa că perioada conflagrației, sub sculpturi, s-a modificat: 1914-1917. Am tremurat de speranța ca aceste numere care simbolizează trei ani de amărăciune, trei ani de suferințe nemăsurate, chinuri, mizerie, lacrimi și tristețe să fie suficiente. Iar acum suntem în prag de an nou. Dinspre Răsărit deja se crapă de zorii păcii mântuitoare, dar în Apus tremură încă pământul sub arme, mai șuieră aerul crăpat de grenade, se mai sfâșie încă oamenii. Sub plachetele simbolice apar ani noi: 1914-1918. Sperăm ca aceste plachete să le putem deja pune deoparte, printre relicvele războiului. Sperăm că lacrimile noastre vor fi șterse de zâmbetul senin al păcii în Anul Domnului 2018.”

Aceeași publicație realizează un reportaj de atmosferă despre noaptea dintre ani, respectiv felul în care arădenii au preferat să petreacă sărbătorile de iarnă și trecerea în noul an.

„Aradul care se distrează. Revelionul sub semnul păcii. De la corespondentul ziarului Aradi Közlöny.

Cea mai arzătoare întrebare a ultimelor zile, în familiile arădenilor, este:

– Unde să petrecem Revelionul?

Această întrebare întâmpină și intimidează la prânz și seara capul familiei. Mamele și fiicele îl strunesc pe tată, printre dezmierdări emoționante:

-Ne-ai rezervat deja o masă? Să nu pățim ca anul trecut, când am ocupat masa și când am ajuns acolo stăteau deja 14 la o măsuță de 4. Scoate portofelul, tăticule! Plătește șeful de sală, ospătarele, ajutorul de ospătar, închiriază un piccolo să se așeze pe masă până ajungem și să ține un steag inscripționat cu „OCUPAT!”

Cam așa se discută prin toate casele, iar dacă Aradul ar avea de cinci ori mai multe localuri elegante, toate s-ar fi umplut astăzi cu clientelă selectă.

E curios cum nimeni nu a vrut să rămână astăzi acasă. Sau, măcar, foarte puțini. Parcă ar fi trecut, ca fumul, familiaritatea vechilor Revelioane intime în familie, oamenii nu vor să filosofeze despre anii precedenți, ci să se binedispună, să se distreze, să se bucure de prezent și de viitor. Sentimentele ascunse caută să ajungă la suprafață, bucuria prea mult timp refulată caută să răbufnească în noaptea iluminată de energia electrică.

-Pace! Pace! – zvâcnesc inimile, iar speranțele de dată recentă, ca niște pitici se adună în venele oamenilor, dansează și incită fantezia cu splendorile vremurilor care vor urma. Dar sufletul nu mai are răbdare să aștepte după ele și profită de orice ocazie să guste în avans din vremurile în care oamenilor le va fi în sfârșit permis să arate că sunt din carne și oase, că au fost asamblați din sentimente, imaginați și entuziasm.

Toți au vrut să fie astăzi astfel de oameni! Iar la femei și fete temperamentul a dat și mai mult în clocot decât în bărbați. Ochii lor tânjeau după muzică! Nu este lipsită de interes observația pe care am făcut-o în cafenelele supraaglomerate: în timp ce pe acordurile muzicii militare doar bărbații par nici în restaurantul mai animați, muzica țigănească pune în mișcare șoldurile subțirele ale doamnelor și piciorușele lor drăgălașe.

Pe străzile arădene animația a fost neobișnuit de mare încă pe la ora 21. Familii și indivizi singuratici se grăbeau să își găsească locul în cafenelele și restaurantele iluminate. A fost o veritabilă luptă, aceasta, fiecare se considera mușteriu de vază și invoca acest drept în câte un local. Proprietarii și șefii de sală, ca niște mareșali, se plimbau strategic printre mese, adică mai bine zis s-ar fi plimbat, dacă din cauza meselor de rezervă nu ar fi fost în pericol să răstoarne totul împrejur. Iar cafegiii nu s-au dovedit deloc a fi strategi, pentru că amplasarea în sală nu au făcut-o ei, ci clienții, și încă nu lipsit de scandaluri. În epilogul vechiului an s-au făcut niște afirmații pe care părțile beligerante nu le vor pune în vitrina noului an! Dar pasiunile s-au liniștit, mamele voluminoase și-au ocupat tronul, nimeni nu s-a supărat fiindcă duduile și bărbații au fost nevoiți să stea mai înghesuiți…

-Tătuță, nu ne-au adus încă ceaiul, nu a venit nici punciul, mă întreb ce-o fi și cu laptele?

-Șampania asta este incredibil de proastă!

-Ilonka, m-ai călcat pe picior!

-Pardon, îmi cer scuze, eu eram…

-Of, dar mult mai suflă în trompetă fanfara asta militară!

Din hărmălaie se desprind, ca niște crucișătoare negre, ospătari încărcați, cu fracuri sobre. Spintecă fumul gros, care îi împresoară. Cară câte trei, patru, cinci butelii de șampanie. Nu contează cum e clientul, grizonat, roșcată, țărăncuță, toți cer șampanie. Se consumă cantități incredibile, de câteva zile restaurantele și cafenelele nu mai apucă să se aprovizioneze, în fața valului de cereri din partea publicului arădean. Ieri seara nu mai puteai cumpăra nici cu aur o sticlă de șampanie de la magazine. Publicul a băut pe nerăsuflate această băutură, băutura bogaților. A fost o adevărată orgie culinară, de parcă arădenii amețiți de speranțele legate de viitor s-ar fi crezut, fiecare, miliardar.

Spre ora 22 nu mai găseai țipenie de loc nici la Cafeneaua Orășenească, nici la Hungária, nici în restaurantul Central, extins cu sala cabaretului. Fete, bărbați, femei se întrec în vociferări, strigă, râd, fără să fie atenți nicio clipă la vecinii de la celelalte mese.

Clubul Lloyd a organizat o petrecere de mare succes, la care au participat nu numai membrii, ci și alte personalități ale înaltei societăți arădene. În sala mare s-a întins masa, iar după ora închiderii fetele frumoase au încins dansul, pe muzică țigănească.

Artiștii teatrului au organizat un spectacol reușit de cabaret în Hotelul Central. Publicul s-a distrat foarte bine la recitalul lui Harmath Józsa, Rozsnyói Ilonka, Barics și Varnai. A prezentat Forgács Sándor.

Evident că populația Aradului, avidă de distracție, nu a putut fi absorbită de cele câteva localuri. Și cafenelele mai mici s-au umplut până la refuz, dar majoritatea chefliilor de Revelion a rămas, totuși, pe dinafară. Cei care au prevăzut asta, nu au putut sau pur și simplu nu au vrut să se bată pentru câte un loc în restaurant sau cafenea, au sărbătorit acasă trecerea în noul an, dar mult mai elegant decât în anii precedenți. În cele mai multe gospodării s-au făcut pregătiri intense pentru această noapte. Știm despre o reuniune de familie din Arad unde a fost adus un cunoscut pianist de la Budapesta. În alt loc, membrii familiei au amenajat o sală de cinema pentru ei și oaspeții lor. În al treilea loc cânta un țigan din Lipova, altundeva unul de la Oradea. Sălile Casinoului au fost, ce-i drept, întunecate azi noapte, dar tineretul obișnuit cu Casinoul s-a deplasat la palatele de la țară ale nobilimii arădene. Și peste tot muzică, dans, fanfară, muzică țigănească, csárdás, pian. Aradul a fost acoperit în această noapte de o fericire spumoasă și chiar și orarul prelungit al localurilor a fost insuficient pentru a putea cuprinde pofta nesfârșită de distracție de Revelion, neobișnuit de intensă.

Străzile au rămas animate și după ora 1 noaptea. Perechi care cântau și dansau pe „parchetul” de asfalt păreau că vor să aștepte pe stradă să se crape de ziuă în primele zori ale anului, în zorile anului care sperăm că va aduce în sfârșit vremurile mult așteptate ale libertăților și drepturilor omului”.

Bilanțul petrecerii de Revelion a fost realizat, a doua zi, de aceeași publicație. Reporterul de teren trimis la fiecare dintre cafenelele și restaurantele principale raportează „cifre amețitoare, despre care nici în anii îndepărtați ai păcii nu se putea auzi.” Chiar dacă șefii de sală și ospătarii se plâng de lipsa pierderi mari, cafegiii și garderobierele sunt foarte mulțumite de banii câștigați în noaptea dintre ani.

Referindu-se la surse din interior, reporterul susține că la Cafeneaua Hungária s-au consumat pe o sută de sticle de șampanie, generându-se un rulaj de 2600 de coroane doar din șampanie. Estimările totale ale Revelionului sunt de 6000 de coroane, în acest local.

La Cornul Vânătorilor se știe cifra exactă a încasărilor: 9996 de coroane. Proprietarul Lörinczy are un regret: că nu a reușit să încaseze încă patru coroane, să fi atins pragul psihologic de 10.000.

Și restaurantul și cafeneaua Crucea Albă au fost pline până la refuz. Cafeneaua a încasat aproape 3000 de coroane, s-au consumat 30 de sticle de șampanie. La Clubul Lloyd s-au băut 60 de sticle de șampanie.

Mulți arădeni au plecat din restaurante și cafenele fără să plătească. Consumația lor a trebuit suportată de chelneri și șefii de sală, care deși au acumulat din bacșișuri câte 300-500 de coroane, au pierdut mult mai mult plătind facturile celor care au șters-o englezește după ce au primit nota de plată.

Autor: Andrei ANDO

(Fragment dintr-un volum în lucru)

0 0

În toiul Primului Război Mondial, o bucurie mare pentru arădeni: în primul sfârșit de săptămână al lunii iunie se deschide ștrandul de pe malul Mureșului! Cea mai plăcută distracție și ocazie de socializare în timpul verii o reprezintă băile de soare și înotul în Mureș, pentru cei lipsiți de posibilitatea de a se recrea la colnele din Podgoria Aradului sau în îndepărtatele și scumpele stațiuni ale Aradului, Moneasa și Băile Lipova.

(Andrei Ando)

Ștrandurile de pe malul Mureșului erau amplasate la vremea respectivă pe cele două maluri ale râului – unul era îngrijit de administrația locală, prin societatea Neptun, iar celălalt de unitatea militară din Cetatea Aradului. Odată cu deschiderea lor, începe, în mod oficial, sezonul estival arădean!

Aradi Kozlony publică un reportaj de atmosferă despre așteptatul eveniment, la ștrandul din Cetate:

„Ștrandul adormit de la poalele cetății se trezește mâine dimineața la o nouă viață, ca frumoasa din pădurea adormită. La o viață agitată, pigmentată cu râsete zgomotoase de fete și șotii de băieți. Și Mureșul cel blond s-a încălzit de vestea mare a deschiderii ștrandului, iar valurile sale fâșnețe aleargă, sporovăiesc și îmbie astăzi cu o temperatură de 21 de grade:

-Grăbiți-vă, oameni osteniți! Femei ahtiate după vacanță, bărbați, scunfundați-vă în valurile mătăsoase care vă alintă ca palmele iubitoare.

Nici arborii somptuoși ai aleii cetății nu se lasă mai prejos cu invitația:

-Peste tot unde te poți odihni, este bine. Sub noi găsești umbră, te poți relaxa.

Și cum ne plimbăm printre copacii umbroși, într-adevăr ni se dezvăluie privirii imaginea unui mic paradis. Ne întâmpină răsaduri multicolore, trandafiri și tufe înflorite, grădinițe îngrijite, cu pământul aranjat aspectuos. La câțiva pași mai încolo se ivesc cabine noi, care își propun să vină în întâmpinarea afluxului crescut de vizitatori. Sediul dichisit al băii denotă o anumită cultură. Ne cade bine însă să vedem și urmele sincere ale naturaleții, care nu determină reținere sau rușine, nu aduce griji noi pentru trupul și sufletul dornic de împrospătare, ci pune doar în valoare frumusețelea primordială a naturii. Vechiul ștrand s-a prelungit. Vizitatorii sunt întâmpinați de o plajă de aproape 1000 de metri, îngrijită, aranjată. Nisipul minunat se întinde sub picioarele noastre ca un covor oriental brun-auriu, particulele sale sunt fierbinți și nervoase ca picioarele albe de femeie de care se vor lipi în curând. Peste tot, alei pietruite cu gust călăuzesc publicul înspre apa împresurată de structurile ștrandului. Ne vine în minte cultura ștrandurilor de la Balaton, în timp ce contemplăm ștrandul nostru frumos aranjat. Dar nu ne gândim la Siofok sau Lelle, cu nisipul lor slab și apa puțină, ci la plajele bogate cu valuri mari din Keszthely și Balatonfured, unde omul găsește nu doar distracție, ci și vindecare. Apa Mureșului, se bineștie, vindecă reuma. Pentru ca arădenii să profite și mai mult de această binecuvântare, în cadrul ștrandului le va sta la dispoziție un masseur experimentat, chemat să pompeze energii noi în corpurile ridicate de pe plaja nisipoasă sau din nămolul medicinal.

Vestiarul lărgit va fi suficient de mare pentru ca vizitatorii să își țină permanent acolo hainele, iar noua casierie va face posibilă evitarea aglomerației și cumpărarea confortabilă a biletelor de acces.

La toate acestea se asociază prețurile mici, ca nimeni din Arad să nu mai fie tentat să plece la altundeva la băi, ba mai mult, va atrage și străinii aici. Abonamentul pentru un sezon costă 10 coroane pentru civili, iar pentru militari 5 coroane. Intrarea simplă costă 30 de filleri (pentru militari, 20). Accesul la ștrand va fi facilitat de cele trei bărci care vor transporta arădenii de pe malul opus.

În perimetrul ștrandului, față de anul trecut, sunt schimbări convenabile. Doamnele se vor putea îmbăia fără să fie deranjate de bărbați, înainte de prânz, între orele 9-11, iar domnii, fără doamne, între orele 11-13. Baia comună se va deschide zilnic, de la ora 16.

Publicul arădean trebuie să se gândească cu recunoștiță la maiorul Fiedler Imre, comandantul gării, sufletul schimbărilor în bine de la ștrand, atent la toate detaliile, preocupat de nevoile clienților. Extinderea ștrandului și noile facilități au fost ideea sa. Acum, în fața clădirilor băii sunt șezlonguri umbrite, mese cu umbrele, fotolii comode, care își așteaptă vizitatorii. Totul, pentru ca ștrandul arădean să ofere într-adevăr imaginea unei stațiuni de pe litoralul mării, în miniatură”.

STAY CONNECTED

%d blogeri au apreciat: