Interviu - Mircea Mihăieș: „Ulysses este un nectar al zeilor”

in Cultura | 8 Octombrie 2016, 14:19 | 0 comentarii

  Recent apărut la editura Polirom, sub semnătura lui Mircea Mihăieș, volumul „Ulysses, 732”, este conceput sub forma unui triptic, și reprezintă prima încercare în Romania de a face o istorie exhaustiva a celei mai celebre cărți de proză scrise în limba engleză în secolul XX.

Reporter: El peste 700 pagini, tu peste 1000. De ce el? De ce tu?

Mircea Mihăieș: Lui i-a fost ușor: a scris ce i-a trecut prin cap. Pentru mine, dificultatea, tradusă în număr de pagini, a fost să-i ghicesc bolboroseala gândurilor și să transpun în limbaj de „oameni normali” pliurile unei minți de matematician deghizat în rebusist. El – pentru că probabil nu putea altfel. Eu – pentru că mi-am propus să pot și așa!

Rep.: Rezumă-l pe el deştept, poţi?

M.M.: Dac-aș fi putut să-l rezum, nu mi-aș fi pus pielea la bătaie (la modul propriu) vreo trei ani și jumătate pentru a găsi „fraza de aur” care să-l arate pe el în haine nou-nouțe și pe mine nu tocmai în zdrențe. Sigur că aș putea să rezum, dar ar fi păcat!

Rep.: Ce nebunie te-a apucat să-l faci pe Joyce de toată povestea?

M.M.: Ca orice formă a demenței, inițial a părut o idee bună. După ce a început să mă doară spatele, să-mi lăcrimeze ochii, să mă ia cu insomnii, mi-am dat seama că era doar o idee proastă a cărei vreme sosise.

Rep.: Ce are mişto Joyce? Anxietăţi, tabieturi, obsesii?

M.M.: Tocmai ai spus cuvântul: miștocăreala. Asta e cel mai mișto în cele 732 de pagini ale cărții. Dar și nevroza, teroarea, tăcerea, spaimele, nerușinarea, insularitatea, stilul, excesele, paloarea, paralizia, frigiditatea, capcanele, impersonalitatea, simbolurile, idiosincrasiile, partizanatul, indiferența, retorica, stupoarea, urâtul, dedublarea, monstruosul, lungimea, îndrăzneala, torpoarea, distanța, obscenitatea, visul. Pe scurt, cerul nou și lumea nouă pe care le inventează, din mai-nimicul propriei genialități, chiar sub ochii tăi.

Rep:: De ce Ulysses? Ce spune el despre 2016?

M.M.: Dacă avem răbdare să-l citim cap-coadă – din experiența mea, cam pe la capitolul al treilea cititorul se dă bătut! – ne spune că încă suntem vii. N-am vrut să compun un „Joyce pentru uzul românilor”, ci să verific, cu șurubelnița și cleștele, cum funcționează mitul în lumea de azi. Dacă mai ține cusătura, dacă n-au început să pârâie balamalele, dacă nu ne-am stors, emoțional, definitiv. Ei bine, totul e în regulă: și maniile domnului Bloom, noul Ulise irlandez, și nerăbdarea necredincioasei sale Penelope, lasciva Molly, a cărei insațiabilă pasiune lubrică s-a întins, într-o zi din vara anului 1904, peste tot Dublinul, iar apoi peste întreaga lume, în vecii vecilor, amin.

Rep.: Ulysses. Ce este gândirea?

M.M.: A fi simultan, cu aceeași intensitate, inteligență, indiferență și genialitate, în optsprezece locuri diferite. Adică în toate episoadele romanului, constituite într-un arhipelag care n-a existat niciodată și nici nu se va mai întrupa în forma pe care i-a dat-o, orbind la propriu, un belfer irlandez îndrăgostit de miazăziul european. Gândirea e cum să faci plauzibil mitul într-o lume căreia numai de mituri nu-i ardea.

Rep.: Pentru generaţia mea este obsesia Joyce. Citit-Necitit. Tu cum ai reuşit? Dă cheia răbdării tale fizice?

M.M.: Se procedează în felul următor: îți procuri o ediție bună a romanului, te înarmezi cu dicționare, lexicoane, hărți, adnotări și-apoi îți spui în fiecare dimineață, pregătit să înghiți, în doze mici, untura de pește: dac-a fost scrisă, înseamnă că poate fi și citită. Și chiar se poate, vă jur. În plus, nu e untură de pește, ci nectar al zeilor.

(Eugen Istodor, Mediafax)

Comenteaza Printeaza

Noteaza articolul

Cele mai citite articole

  • ASTAZI
  • ULTIMELE 7 ZILE
  • ULTIMELE 30 DE ZILE
ziare
ziare-pe-net.ro stiri in timp real!
www.centruldepresa.ro
ziare.com