Home Regional Cum au sărbătorit arădenii Revelionul, acum 100 de ani?

Cum au sărbătorit arădenii Revelionul, acum 100 de ani?

0 0

Al cincilea an de război. Departe de linia frontului, Aradul trăiește, în general, auster, marcat de privațiunile impuse de strategii politici de la Viena și Budapesta, plătindu-și contribuția pentru susținerea trupelor combatante, așteptând cu sufletul la gură vești despre cei ajunși departe de casă să apere cu arma interesele Puterilor Axei.

Ziarul Aradi Közlöny publică în prima ediție a anului 1918 nota intitulată „1918”, o recapitulare dulce-amăruie a perioadei precedente, încheiată cu o speranță legată de anul care tocmai a început, în ton cu dorința generală de a pune punct războiului sângeros.

„1918.

Sub razele arzătoare ale soarelui, cu cântec vesel au plecat eroii la război, în anul 1914. Măcelul s-a prelungit și în anul 1915. În al doilea an al torentului de sânge industria de război a creat plachete, sculpturi; soldat rezemat pe pușcă privea înspre orizontul incert, iar mama cu copilul în brațe simboliza femeia maghiară deposedată de tot ce a avut. Sub imaginea  simbolică sunt inscripționați doi ani: 1914-1915. Am crezut, atunci, că aceste două numere vor epuiza războiul mondial, am crezut că aceste plachete le vom păstra timp de decenii, ca amintire de război. Dar urgia a făcut ravagii și în anul 1916. Au apărut noi opere de artă, sub personaje industria de război a trecut însă deja trei numere: 1914-1915-1916. Războiul mondial însă nu s-a aliniat plachetelor, ci s-a întins și în anul următor. Așa că perioada conflagrației, sub sculpturi, s-a modificat: 1914-1917. Am tremurat de speranța ca aceste numere care simbolizează trei ani de amărăciune, trei ani de suferințe nemăsurate, chinuri, mizerie, lacrimi și tristețe să fie suficiente. Iar acum suntem în prag de an nou. Dinspre Răsărit deja se crapă de zorii păcii mântuitoare, dar în Apus tremură încă pământul sub arme, mai șuieră aerul crăpat de grenade, se mai sfâșie încă oamenii. Sub plachetele simbolice apar ani noi: 1914-1918. Sperăm ca aceste plachete să le putem deja pune deoparte, printre relicvele războiului. Sperăm că lacrimile noastre vor fi șterse de zâmbetul senin al păcii în Anul Domnului 2018.”

Aceeași publicație realizează un reportaj de atmosferă despre noaptea dintre ani, respectiv felul în care arădenii au preferat să petreacă sărbătorile de iarnă și trecerea în noul an.

„Aradul care se distrează. Revelionul sub semnul păcii. De la corespondentul ziarului Aradi Közlöny.

Cea mai arzătoare întrebare a ultimelor zile, în familiile arădenilor, este:

– Unde să petrecem Revelionul?

Această întrebare întâmpină și intimidează la prânz și seara capul familiei. Mamele și fiicele îl strunesc pe tată, printre dezmierdări emoționante:

-Ne-ai rezervat deja o masă? Să nu pățim ca anul trecut, când am ocupat masa și când am ajuns acolo stăteau deja 14 la o măsuță de 4. Scoate portofelul, tăticule! Plătește șeful de sală, ospătarele, ajutorul de ospătar, închiriază un piccolo să se așeze pe masă până ajungem și să ține un steag inscripționat cu „OCUPAT!”

Cam așa se discută prin toate casele, iar dacă Aradul ar avea de cinci ori mai multe localuri elegante, toate s-ar fi umplut astăzi cu clientelă selectă.

E curios cum nimeni nu a vrut să rămână astăzi acasă. Sau, măcar, foarte puțini. Parcă ar fi trecut, ca fumul, familiaritatea vechilor Revelioane intime în familie, oamenii nu vor să filosofeze despre anii precedenți, ci să se binedispună, să se distreze, să se bucure de prezent și de viitor. Sentimentele ascunse caută să ajungă la suprafață, bucuria prea mult timp refulată caută să răbufnească în noaptea iluminată de energia electrică.

-Pace! Pace! – zvâcnesc inimile, iar speranțele de dată recentă, ca niște pitici se adună în venele oamenilor, dansează și incită fantezia cu splendorile vremurilor care vor urma. Dar sufletul nu mai are răbdare să aștepte după ele și profită de orice ocazie să guste în avans din vremurile în care oamenilor le va fi în sfârșit permis să arate că sunt din carne și oase, că au fost asamblați din sentimente, imaginați și entuziasm.

Toți au vrut să fie astăzi astfel de oameni! Iar la femei și fete temperamentul a dat și mai mult în clocot decât în bărbați. Ochii lor tânjeau după muzică! Nu este lipsită de interes observația pe care am făcut-o în cafenelele supraaglomerate: în timp ce pe acordurile muzicii militare doar bărbații par nici în restaurantul mai animați, muzica țigănească pune în mișcare șoldurile subțirele ale doamnelor și piciorușele lor drăgălașe.

Pe străzile arădene animația a fost neobișnuit de mare încă pe la ora 21. Familii și indivizi singuratici se grăbeau să își găsească locul în cafenelele și restaurantele iluminate. A fost o veritabilă luptă, aceasta, fiecare se considera mușteriu de vază și invoca acest drept în câte un local. Proprietarii și șefii de sală, ca niște mareșali, se plimbau strategic printre mese, adică mai bine zis s-ar fi plimbat, dacă din cauza meselor de rezervă nu ar fi fost în pericol să răstoarne totul împrejur. Iar cafegiii nu s-au dovedit deloc a fi strategi, pentru că amplasarea în sală nu au făcut-o ei, ci clienții, și încă nu lipsit de scandaluri. În epilogul vechiului an s-au făcut niște afirmații pe care părțile beligerante nu le vor pune în vitrina noului an! Dar pasiunile s-au liniștit, mamele voluminoase și-au ocupat tronul, nimeni nu s-a supărat fiindcă duduile și bărbații au fost nevoiți să stea mai înghesuiți…

-Tătuță, nu ne-au adus încă ceaiul, nu a venit nici punciul, mă întreb ce-o fi și cu laptele?

-Șampania asta este incredibil de proastă!

-Ilonka, m-ai călcat pe picior!

-Pardon, îmi cer scuze, eu eram…

-Of, dar mult mai suflă în trompetă fanfara asta militară!

Din hărmălaie se desprind, ca niște crucișătoare negre, ospătari încărcați, cu fracuri sobre. Spintecă fumul gros, care îi împresoară. Cară câte trei, patru, cinci butelii de șampanie. Nu contează cum e clientul, grizonat, roșcată, țărăncuță, toți cer șampanie. Se consumă cantități incredibile, de câteva zile restaurantele și cafenelele nu mai apucă să se aprovizioneze, în fața valului de cereri din partea publicului arădean. Ieri seara nu mai puteai cumpăra nici cu aur o sticlă de șampanie de la magazine. Publicul a băut pe nerăsuflate această băutură, băutura bogaților. A fost o adevărată orgie culinară, de parcă arădenii amețiți de speranțele legate de viitor s-ar fi crezut, fiecare, miliardar.

Spre ora 22 nu mai găseai țipenie de loc nici la Cafeneaua Orășenească, nici la Hungária, nici în restaurantul Central, extins cu sala cabaretului. Fete, bărbați, femei se întrec în vociferări, strigă, râd, fără să fie atenți nicio clipă la vecinii de la celelalte mese.

Clubul Lloyd a organizat o petrecere de mare succes, la care au participat nu numai membrii, ci și alte personalități ale înaltei societăți arădene. În sala mare s-a întins masa, iar după ora închiderii fetele frumoase au încins dansul, pe muzică țigănească.

Artiștii teatrului au organizat un spectacol reușit de cabaret în Hotelul Central. Publicul s-a distrat foarte bine la recitalul lui Harmath Józsa, Rozsnyói Ilonka, Barics și Varnai. A prezentat Forgács Sándor.

Evident că populația Aradului, avidă de distracție, nu a putut fi absorbită de cele câteva localuri. Și cafenelele mai mici s-au umplut până la refuz, dar majoritatea chefliilor de Revelion a rămas, totuși, pe dinafară. Cei care au prevăzut asta, nu au putut sau pur și simplu nu au vrut să se bată pentru câte un loc în restaurant sau cafenea, au sărbătorit acasă trecerea în noul an, dar mult mai elegant decât în anii precedenți. În cele mai multe gospodării s-au făcut pregătiri intense pentru această noapte. Știm despre o reuniune de familie din Arad unde a fost adus un cunoscut pianist de la Budapesta. În alt loc, membrii familiei au amenajat o sală de cinema pentru ei și oaspeții lor. În al treilea loc cânta un țigan din Lipova, altundeva unul de la Oradea. Sălile Casinoului au fost, ce-i drept, întunecate azi noapte, dar tineretul obișnuit cu Casinoul s-a deplasat la palatele de la țară ale nobilimii arădene. Și peste tot muzică, dans, fanfară, muzică țigănească, csárdás, pian. Aradul a fost acoperit în această noapte de o fericire spumoasă și chiar și orarul prelungit al localurilor a fost insuficient pentru a putea cuprinde pofta nesfârșită de distracție de Revelion, neobișnuit de intensă.

Străzile au rămas animate și după ora 1 noaptea. Perechi care cântau și dansau pe „parchetul” de asfalt păreau că vor să aștepte pe stradă să se crape de ziuă în primele zori ale anului, în zorile anului care sperăm că va aduce în sfârșit vremurile mult așteptate ale libertăților și drepturilor omului”.

Bilanțul petrecerii de Revelion a fost realizat, a doua zi, de aceeași publicație. Reporterul de teren trimis la fiecare dintre cafenelele și restaurantele principale raportează „cifre amețitoare, despre care nici în anii îndepărtați ai păcii nu se putea auzi.” Chiar dacă șefii de sală și ospătarii se plâng de lipsa pierderi mari, cafegiii și garderobierele sunt foarte mulțumite de banii câștigați în noaptea dintre ani.

Referindu-se la surse din interior, reporterul susține că la Cafeneaua Hungária s-au consumat pe o sută de sticle de șampanie, generându-se un rulaj de 2600 de coroane doar din șampanie. Estimările totale ale Revelionului sunt de 6000 de coroane, în acest local.

La Cornul Vânătorilor se știe cifra exactă a încasărilor: 9996 de coroane. Proprietarul Lörinczy are un regret: că nu a reușit să încaseze încă patru coroane, să fi atins pragul psihologic de 10.000.

Și restaurantul și cafeneaua Crucea Albă au fost pline până la refuz. Cafeneaua a încasat aproape 3000 de coroane, s-au consumat 30 de sticle de șampanie. La Clubul Lloyd s-au băut 60 de sticle de șampanie.

Mulți arădeni au plecat din restaurante și cafenele fără să plătească. Consumația lor a trebuit suportată de chelneri și șefii de sală, care deși au acumulat din bacșișuri câte 300-500 de coroane, au pierdut mult mai mult plătind facturile celor care au șters-o englezește după ce au primit nota de plată.

Autor: Andrei ANDO

(Fragment dintr-un volum în lucru)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.