Home Regional Regele care a ales să nu fie un monarh jucător

Regele care a ales să nu fie un monarh jucător

0 0
A murit Regele. Vestea ne îndurerează deși Mihai a trăit o viață lungă iar trecerea sa în neființă era deja prefațată de o grea suferință.
Se spun în aceste zile multe despre fostul rege. Oameni care nu au citit o carte în viața lor au păreri ferme despre el, în general negative, așa cum în tabăra opusă alții, intelectuali cu pretenții dar captivi prejudecăților sunt radicali pe o altă baricadă ideologică.
L-am cunoscut pe Regele Mihai la începutul anilor 1990, la Arad, unde s-a întâlnit cu un grup de tineri implicați civic. Am avut șansa să fiu printre ei, să dau mâna cu Majestatea Sa si să schimbăm câteva cuvinte. Mărturisesc că aveam impresia că după întoarcerea în țară Regele va fi mult mai prezent de atunci încolo în viața poporului său; că odată revenit în România pe care strămoșii săi au unit-o și au făcut-o Mare va prelua inițiativa și va pune umărul la reconstruirea, asanarea morală, credibilizarea și stabilizarea societății de tranziție, cu fermitatea și curajul cu care a muncit pentru români Carol I cu aproape un secol și jumătate mai devreme. Că ar fi fost nevoie de această prezență o demonstrează sutele de mii de români care l-au primit cu entuziasm si încredere. La Arad, mulțimea adunată sub balconul de unde a salutat-o Regele rivaliza cu cea din zilele Revoluției anticomuniste din decembrie 1989!
Regele Mihai a ales însă să nu fie un monarh jucător. Poate din cauza vârstei, poate din cauza stabilității financiare pe care i-a oferit-o noua putere, a rămas departe nu numai de lupta politică, dar și de dezbaterea principială, de amendarea derapajelor politice chiar și atunci când intervenția sa era așteptată și considerată cvasi-mesianică. Regele a decis să rămână retras, să trăiască discret, să continue să absenteze, să observe fără să caute cu orice preț să corecteze direcția greșită pe care a derapat țara. Rămân la opinia că acest non-combat a determinat îngustarea nișei monarhice, pentru că mulți se așteptau la altceva de la acest reper moral absolut.
Ne putem întreba cum (și dacă!) s-ar fi schimbat mica noastră lume românească dacă Regele ar fi fost mult mai prezent în problemele țării in ultimii 25 de ani; dacă ar fi amendat ferm corupția și abuzul, dacă ar fi demascat impostura, dacă era pe plan intern un arbitru al eleganței iar pe plan extern un ambasador activ al României în schimbare.
Unii dintre studenții mei, de 20-25 de ani, nu mi-au putut spune astăzi, în ziua morții sale, nimic despre contribuția lui Mihai I la societatea românească post-decembristă. Oare este numai vina lor sau și a umbrei firave a Casei Regale?
Regele a murit. Fie-i îngerii aproape! Și lui și speranțelor de mai bine ale celor care și-ar fi dorit o altfel de Românie, puternică, sănătoasă, stabilă, girată de o monarhie pe măsură.
Andrei Ando

NO COMMENTS

Leave a Reply