Home Național FUEN, sau ce instrument și-au mai găsit „băieții deștepți” să lupte pentru...

FUEN, sau ce instrument și-au mai găsit „băieții deștepți” să lupte pentru autonomia pe criterii etnice

0 68

FUEN este Uniunea Federală a Etniilor Europene, un organism care ascunde, în spatele unui nume sonor, un eșafodaj de interese particulare, specifice și deloc nevinovate ale unor state europene interesate să își extindă influența pe teritoriul altor țări. FUEN, așa cum se autodefinește, este cea mai largă „umbrelă” pentru 90 de organizații, asociații, din 32 de țări. Unele dintre cele mai active dintre acestea sunt UDMR, din România, și Partidului Poporului, din Tirolul de Sud. În anul 2006 adoptă o cartă a minorităților naționale, prin care stipulează că protejează și promovează identitatea, cultura, limba, drepturile și specificul minorităților etnice din Europa.

Pornit ca o idee generoasă, un forum al etniilor europene, FUEN a câștigat încrederea unor instituții de la Bruxelles. Extinzându-și tentaculele pas cu pas, a încercat să realizeze o construcție pan-europeană solidă, care să aibă un cuvânt de spus inclusiv în Parlamentul European. A fost, și aceasta, o parte din strategia organismului: o politică a pașilor mărunți care, cum vom vedea, nu are ca interes consolidarea construcției europene prin întărirea statelor naționale, ci dimpotrivă, atomizarea ei! Următorul său obiectiv este o inițiativă cetățenească pentru care vrea să adune un milion de semnături. Se numește Minority Safe Pack și o vom detalia în cele ce urmează.

Președintele în exercițiu al FUEN este Lorant Vincze, secretar general al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Imediat după alegerea sa, în luna mai a anului trecut, declara presei maghiare că prin prisma poziției pe care o ocupă aspirațiile comunității maghiare din Transilvania vor fi mai bine reprezentate, problemele și privațiunile sale legislative vor fi mai bine accentuate, iar în același timp „este și un interes al tuturor maghiarilor, pentru că presupune reprezentarea la Bruxelles a temelor maghiarilor din Bazinul Carpatic” (http://itthon.transindex.ro/?cikk=25981).

În mandatul său, a fost promovată inițiativa cetățenească Minority Safe Pack, care are ca obiectiv final crearea unui cadru legal de protejare a drepturilor și intereselor minorităților naționale europene, a anunțat Lorant într-o conferință de presă organizată la Budapesta, în 13 februarie anul acesta. Noi drepturi? Noi interese? Unul dintre ele se referă, așa cum admite Lorant, la preluarea exemplului pozitiv al modelului de autonomie etnică a unor regiuni puternice din Europa (regiuni din Danemarca, Germania, Belgia, Tirolul de Sud). Altul se referă la dreptul folosirii limbii materne în Europa. Altul, la întărirea drepturilor comunităților minoritare care se bucură deja de drepturi solide, respectiv garantarea de către Bruxelles a acestor drepturi. Cu privire la acest subiect, UE nu a fost niciodată criticată pentru obtuzitate, ci mai degrabă pentru atitudinea ultraliberală și discriminarea pozitivă, care a determinat un sentiment de disconfort al majorității. În aceeași conferință de presă, Lorant Vincze mulțumea statului maghiar pentru suportul politic și logistic în reprezentarea acestor pretenții în fața Curții Europene de Justiție. Stat maghiar care, potrivit aceluiași Lorant Vincze, a alocat 450 de mii de euro pentru FUEN. Or, aici sesizăm deja un serios semnal de alarmă iar lucrurile încep să se clarifice în jurul inițiativei FUEN.

Statul maghiar s-a implicat extrem de intens în acest proiect pentru drepturile minorităților naționale (de exemplu, reprezentantul Ministerului Justiției de la Budapesta, Miklos Zoltan Feher, a pledat pentru FUEN în fața Curții Europene, în septembrie 2016, la audierea de la Luxembourg, iar una dintre cele mai recente spețe ale FUEN a fost realizarea unei scrisori de protest către Ministerul Educației din Serbia, ca predarea limbii maghiare în școlile din Voivodina să nu fie limitată). Același stat maghiar nu este un exemplu de bune practici europene în relația cu minoritățile sale naționale, eliminând chiar din vocabularul oficial această sintagmă și insistând să o înlocuiască cu cea de „etnie conlocuitoare”. În Ungaria, așadar, nu există minorități naționale, ci etnii, iar acestea nu au NICIUN reprezentant cu drept de vot în parlamentul de la Budapesta. Or, dacă statul maghiar ar fi fost sincer și cu adevărat interesat de ceea ce promovează prin FUEN, nu trebuia el însuși să dea un exemplu în relația cu minoritățile sale? Pe de altă parte, se cunosc interesele Ungariei pentru întărirea propriei sale diaspora, printr-o politică adesea provocatoare.  În aceste condiții, ce urmărește cu adevărat FUEN?

Observăm, în discursul său public, două nuanțe importante, la o analiză mai atentă ambele anti-europene. Este și motivul pentru care, în urmă cu trei ani, Minority Safe Pack era neagreat de autoritățile europene.

Prima nuanță se referă la introducerea în discursul public al FUEN a noțiunii de minoritate tradițională. Adică, FUEN face o distincție clară între cetățenii minoritari născuți într-un stat european și cei imigrați în respectivul stat. Adică o organizație care teoretică protejează minoritățile vorbește despre minoritari de rangul I și de rangul II, în funcție de certificatul de naștere?! Nu este tocmai aceasta o discriminare a minoritarilor?!

A doua nuanță care apare insistent în vocabularul FUEN se referă la autonomie. Într-un context în care liderii UE vorbesc despre nevoia întăririi construcției europene, despre consolidarea forței statelor, autonomia pe care FUEN o dă exemplu poate determina divizare, scindare. FUEN acționează împotriva însuși principiului fondator al UE: unitate în diversitate, pledând pentru fărâmițare. Dar generează segregaționismul o Europă mai puternică, sau dimpotrivă, divizată și slăbită? Deci demersurile FUEN sunt pro sau anti-europene?

Cu câteva săptămâni în urmă, la sfârșitul lunii iunie, statul român a solicitat Curții Europene de Justiției respingerea pentru a doua oară a Minority Safe Pack (care în urmă cu patru ani mai fusese respins de Serviciul Juridic al Comisiei Europene, dar a fost reintrodus de inițiatori). Nu întâmplător: la congresul FUEN, din luna mai, organizat la Cluj, și unde tema predilectă a fost criticarea statului român pentru defavorizarea minorității maghiare, președintele FUEN, Lorant Vincze, citat de Ziua de Cluj, a vorbit deschis despre nevoia de autonomie a Harghitei și Covasnei, accentuând că limba maghiară trebuie recunoscută ca limbă regională: „Foarte multe domenii ale vieţii depind în continuare de finanţări, aprobări şi decizii din partea guvernului central. Deşi noi am şti cel mai bine în ce direcţie dorim să ne dezvoltăm, care sunt priorităţile noastre, cum dorim să ne gospodărim ca şi comunitate. Dorim recunoaşterea comunităţii maghiare din România ca parte constitutivă a statului şi recunoaşterea limbii maghiare ca limbă regională”. (http://ziuadecj.realitatea.net/politica/potop-de-critici-la-congresul-fuen-atac-la-adresa-autoritatilor-romane–159266.html) Nu întâmplător, după acest discurs, au apărut opinii potrivit cărora demersurile FUEN sunt de fapt o formă mascată de obținere a autonomiei pe criterii etnice prin intermediul unei platforme cu o rezonanță europeană. Cu toate că nu prea e nimic mascat, totul pare a fi chiar la vedere…

Într-un context geo-politic european tensionat, FUEN și al său Minority Safe Pack nu doar par incorecte și inoportune, dar chiar sunt. Atunci când nevoia de stabilitate este evidentă, când coeziunea și solidaritatea sunt pilonii pe care se sprijină stabilitatea europeană, orice încercare de șubrezire a UE, vulnerabilizează. Sub masca protecționismului se ramifică un extremism și un euroscepticism tot mai evident. Iar extremismul și euroscepticismul  sunt cultivate inclusiv prin activități care accentuează sentimentul de frustrare al minorităților, fluturarea unor obiective fanteziste și chiar dăunătoare; ele, spunea Frans Timmermans, divid Europa și sunt – potrivit aceluiași înalt oficial european – întreținute și susținute de la Moscova. „O Europă divizată înseamnă că Putin e șeful”, declara Timmermans în 31 martie anul acesta, iar declarația sa a determinat publicația oficială a Uniunii Europene, EurActiv, să  facă implicit legătura și între Viktor Orban și Vladimir Putin, care potrivit publicației „și-au cimentat o relație mai apropiată în luna februarie, la Budapesta” (https://www.euractiv.com/section/elections/news/putin-supports-far-right-to-divide-europe-timmermans/).

Se spune că nu iese fum fără foc. Nu suntem noi singurii care pun lucrurile cap la cap și probabil de aceea nu întâmplător instituțiile europene se raportează cu mare prudență la insistențele FUEN.

 

 

NO COMMENTS

Leave a Reply